luni 20 august 2018,
REIKI CENTER Oradea

Spiritul, sufletul si trupul

Spiritul, sufletul si trupul

îi spune trupului: „Mergi în acea direcţie!”, dar trupul ştie să meargă singur, fără ajutor. Tot aşa, Spiritul îi dă sufletului indicaţii de esenţă, sfaturi şi decizii. Acesta din urmă le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjunctură. În cazul omului înţelept, deciziile în toate acţiunile sunt luate imediat, total inspirat, fără incertitudini şi amânări. Viaţa curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleşte spontan, instinctiv. Gustă libertatea, fără a se simţi copleşit de ea ca filosofii existenţialişti… Majoritatea oamenilor suntem, din păcate, neliberi. Acţiunile şi comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecăţi, scheme de gândire, limite personale – adică suntem prizonierii ego-ului.

Trebuie inainte clarificate si puse in ordine anumite aspecte legate de existenta umana ca sa nu se creeze fel si fel de confuzii. Asadar sa incepem cu inceputul si sa stabilim ierarhia lucrurilor. Dupa cum stim cu totii toata existenta este creeata de Dumenzeu – Creatorul. a creeat , ceea ce suntem cu totii. Multi confunda spiritul cu sufletul, sau cred ca este unul si acelasi lucru, dar nu sunt. Fiecare are un atunci cand se incarneaza. La incarnare spiritul va primi si va popula un trup fizic. Asadar, SPIRITUL este perispirit energetic + Nucleu (Conştenţa Divină), SUFLETUL este minte + Conştienţă (umană) iar TRUPUL este + Creier. Nucleul (scânteia divină) este pentru perispirit ceea ce este Conştienţa este pentru minte şi ceea ce este  pentru restul corpului – şi anume, centrul de comandă. Perispiritul înseamnă , acţiune, sensibilitate ca şi mintea, ca şi , adică partea senzorio-motorie. În schimb,Conştienţa este observatorul şi dirijorul minţii, la fel cum Nucleul controlează detaşat acţiunile perispiritului.

Spiritele trăiesc în mod natural în lumea astrală, insa ele sunt curioase să trăiască în lumea fizică, fapt pentru care se încarnează în orice fiinţă biologică li se oferă, potrivită cu rangul lor evolutiv: o gâză, o pasăre, un animal, un om… si binenteles pentru spirite de fiecare dată, experienţa este captivantă, deosebită. Spiritul este o fiinţă în mod natural expansionată, dar acceptă limitarea într-o formă fizică, temporar, pentru plăcerea experienţei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiinţă hibridă, el conţine atât mintea (aspectul limitat), cât şi conştienţa (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienţa între lumea fizică şi Spirit. Spiritul nu poate să îşi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potenţialitatea infinită. De aceea îşi creează un suflet potrivit destinat vieţii limitate, muritoare. Trăirile sufletului sunt primite instantaneu şi de Spirit, dar nuanţat, specific sensibilităţii Lui.

Datoria omului este de a trăi, chiar dacă nu înţelege de ce s-a născut şi de ce trebuie să moară. Acestea le ştie Spiritul său. Sufletul omului trebuie să îşi asculte Stăpânul şi să se bucure de viaţă, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Ce se întâmplă când trupul nu ascultă de voinţă (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultă de Spirit, ce este? Un răzvrătit, un nefericit, un handicapat…

Spiritul nu este un dictator, venit cu forţa de aiurea. Este blând şi înţelegător. El ţine în viaţă omul, de la naştere şi până la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul şi trupul sunt aproape morţi. Sinele este o sursă nebănuită de putere, creativitate, protecţie, mângâiere. Şi, mai ales, este sursa conştienţei noastre.

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

2 Comentarii

  1. daniela petronela 1 ianuarie 2014 la 3:15 pm

    as dori sa aflu mai multe informatii despre acest subect nu stiu de ce dar ma simt foarte atrasa de aceste lucruri as vrea sa aflu mai multe daca se poate…

Lasa un comentariu