duminică 17 decembrie 2017,
REIKI CENTER Oradea

Sfidatorul – partea a XIII-a – Acceparea provocarii

Sfidatorul – partea a XIII-a – Acceparea provocarii

sfidatorul-3-reikicenter.ro

13. Acceptarea provocării

Disciplina, non-exprimarea emoţiilor negative în mod reactiv, scufundarea în mintea profundă, tăcerea interioară – iată cele patru faţete ale piramidei recuceririi, instrumente care acţionează în paralel, susţinându-se şi alimentându-se unul pe altul către vârf, către destinaţia finală.

De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept carea clădit casa lui pe stâncă.
A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut,
fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit careşi-a clădit casa pe nisip.
Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi
căderea ei a fost mare. Iisus, Matei 7:24-27


Călătoria poate să nu fie scurtă, s-ar putea să fie necesari ani pentru a crea o structură solidă, stabilă.
În existenţa noastră există o mare cantitate de structuri-gând, structuri emoţionale, ce sunt construite în fiinţa noastră chiar de SFIDĂTOR pentru a-şi împlini scopurile şi unele necesităţi.
Iar unele scopuri sunt atât de împământenite în noi, atât de strâns legate de identificările noastre, încât vor fi necesari ani de muncă pentru a fi dezactivate.
Aceste structuri nu sunt altceva decât credinţele noastre, convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne susţinem şi ne desfăşurăm viaţa, acele legi mentale moştenite pe care noi ne structurăm modul de a gândi, acele activităţi despre care credem că sunt o parte inalienabilă a fiinţei noastre.
Pe toate aceste lucruri le va distruge ca pe nişte frunze uscate.
În anii noştri de muncă este sigur că vom cădea de mai multe ori în diferitele dependenţe emoţionale toxice pe care le purtăm în noi.
Rareori putem ieşi foarte repede şi opri mareea emoţională.
Uneori sunt necesari ani pentru a deveni conştienţi de o dependenţă emoţională toxică de a satisface o necesitate inexprimabilă.
Dar noastră de reconstrucţie pe care o edificăm creşte şi este sigură în pofida bătăliilor noastre pierdute.
Dar continuând să practicăm, să edificăm, să construim, într-o zi, pur şi simplu, atacul SFIDĂTORULUI va fi respins din faşă, până când va dispărea.
Este necesar să recunoaştem cu ironie şi linişte structura ireală căreia i-am dat acceptul să existe şi pe care am menţinut-o în noi.
Şi o lăsăm să dispară, pur şi simplu, dintr-o dată.
Oamenii nu se obosesc să înţeleagă faptul că noi putem elimina din vieţile noastre orice aspect în orice moment. John Michael Abelar


Despre ce vorbim?
Despre structurile-gând emoţionale care, în existenţa noastră, au generat un ataşament emoţional în vederea satisfacerii lor.
Ţigările, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shopping-ul – chiar şi shopping-ul.
Trebuie să nu ne mai creăm astfel de ataşamente nici măcar în somn.
Acestea sunt privaţiuni forţate şi dăunătoare care nu au niciun fel de utilitate.
Trebuie să le transcendem, trebuie să le desprindem de domeniul SFIDĂTORULUI prin intermediul
detaşării şi să le ardem în focul conştiinţei.
Ce ne mai rămâne?
Noi înşine. Libertatea şi bucuria de a fi, în loc de sclavia dependenţei mascată sub forma libertăţii personale.
În edificarea vieţii care ne aparţine cu adevărat, e bine să apelăm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinţe cu experienţă, care au ajuns aici înaintea noastră, care au început cu mulţi ani în urmă acest proces.


Iată câteva dintre aceste sfaturi.
Este foarte important să nu permitem creşterea furiei, prin non-exprimarea reactivă a emoţiilor negative.
Furia este o emoţie negativă prin ea însăşi, foarte dăunătoare pentru echilibrul energetic al câmpului de conştiinţă al fiinţei umane.
Şi nu are niciun motiv serios să existe.
Ea este doar reacţia SFIDĂTORULUI la lipsa de identificare sau la rezistenţa câmpului de conştiinţă uman cu Spirala de scădere a energiei produsă de ea.
Să dezvoltăm şi să alimentăm din ce în ce mai mult posibil în noi înşine perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea şi reţinerea ei.
Reţinerea înseamnă acceptarea emoţiei negative, observarea ei în noi înşine, a înţelege dacă trebuie să fie exprimată sau lăsată să treacă şi trebuie să fim gata pentru a o exprima eventual doar când este cazul, dar niciodată într-un mod violent sau agitat.
Reprimarea înseamnă neacceptarea emoţiei şi abordarea unei atitudini radioase, până când furia se va revărsa în exterior iar ei va ajunge la SFIDĂTOR.
Procesul nostru de recucerire înseamnă a nu exprima emoţii negative prin reprimare sau a lăsa ca
reprimarea să genereze în mod gradat furia şi conştientizarea faptului că este o emoţie inutilă şi dăunătoare.
Ceva din voi are o părere despre altceva.
Viaţa nu se desfăşoară în concordanţă cu această părere.
Reacţia inutilă faţă de acest eveniment se numeşte furie.
Dar dacă furia sau emoţiile negative din noi înşine au avut timpul să crească şi să se manifeste fără ca noi să fi reuşit să oprim acest proces, când SFIDĂTORUL întâlneşte o Spirală de scădere a energiei în câmpul
conştiinţei umane aflată în tăcere, este în stare să îl recunoască imediat şi aceasta conduce la apariţia unui gând-imagine care nu este fructul intenţiei sale conştiente.
Deci, o fiinţă conştientă poate opri procesul încă de la naşterea sa, pur şi simplu refuzând alimentarea SFIDĂTORULUI, adică înlocuindu-l cu o imagine-gând conştientă şi legată de experienţele pe care fiinţa respectivă doreşte să le trăiască.
Dar dacă deja în interiorul nostru s-a născut o acţiune corelată, înseamnă că spirala de descreştere a
potenţialului energetic a început să fie alimentată cu iar în acel punct, este foarte dificil să rezişti şi poate genera uşor furia, iar efectul ei nu face altceva decât să o amplifice ulterior în întreaga fiinţă.


Ce trebuie să facem atunci?
O practică adecvată este cea de a face să crească tăcerea interioară şi să scufundăm în ea chiar şi acţiunea provocată de o emoţie negativă toxică, adică, trebuie să devenim foarte conştienţi şi să observăm, fără a judeca, cu întreaga noastră atenţie, ceea ce facem, ceea ce suntem pe cale să facem, adică să vedem acţiunea conştient, în totalitatea sa.
Să observăm efectele acesteia asupra corpului nostru, să urmărim emoţiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurător. Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri.
De exemplu, vom descoperi că nu reuşim să ţinem cont de noi şi că nu suntem conştienţi în momentul în care realizăm o acţiune, chiar dacă percepem răul pe care îl facem.
Dacă sunteţi geloşi, dacă aveţi o atitudine defensivă, dacă simţiţi impulsul să vă certaţi, dacă aveţi nevoia să aveţi dreptate sau simţiţi o durere emoţională de orice fel, sau orice altceva, fiţi conştienţi de realitatea acestui moment, şi menţineţi-l în conştiinţă. Eckhart Tolle


Ori pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizăm în favoarea SFIDĂTORULUI, ajunge o simplă acţiune de conştiinţă amplificată pentru a le demasca şi a le transcende instantaneu şi definitiv.
În modul nostru de a observa în tăcere interioară, mintea profundă face să se nască o stare de conştiinţă plină de blândeţe şi dulceaţă, care sunt caracteristicile sale particulare.
O întrebare foarte simplă.
Dar ce poate să se nască din profunzimile minţii?
Această neaşteptată modalitate de înţelegere, uneori, este suficientă pentru a schimba cursul unei întregi vieţi.
Există o stranie şi stimulatoare fericire în a acţiona deplini conştienţi ca şi cum fiecare lucru pe care îl facem ar putea fi ultima noastră acţiune pe pământ. John Michael Abelar
Şi acum fiţi atenţi, decideţi-vă să acceptaţi sau nu provocarea.
Decideţi-vă dacă vreţi să trăiţi o existenţă completă.
Sau una în care să fiţi sclavul SFIDĂTORULUI şi dependenţelor emoţionale toxice sau dacă vreţi să vă trăiţi viaţa intens, puternic, autentic, liber fericiţi, într-un câmp de conştiinţă şi energie în care să fiţi eliberaţi.
Ultimul meu dar pentru tine este o poveste.
Ascult-o şi sesizează-i învăţăturile.
De fiecare dată când o vei auzi, credinţa ta se va întări.


Mă trezeam la sunetul ceasului şi de fiecare dată când el ticăia sonor pe cutia albastră. Aveam şase ani şi era ziua mea de naştere.
Mi-am lăsat pijamaua să cadă pe podea şi am aruncat-o sub pat, apoi am alegat jos pe scări, având pe
mine doar chiloţii marca Lone Ranger.
Era ziua mea de naştere!
În câteva ore, prietenii mei vor sosi cu cadouri şi va fi un tort, îngheţată, şi multă distracţie!
După ce toate decoraţiunile pentru petrecere au fost făcute, au plecat cu toţii, iar eu m-am jucat cu
jucăriile mele noi.
Eram plictisit, obosit, şi mă durea burta.
Am închis ochii şi am adormit.
Am văzut cum fiecare zi trecea ca şi cea din urmă: şcoală timp de o săptămână, apoi sfârşitul
săptămânii, şcoală, sfârşit de săptămână, vară, toamnă, iarnă şi primăvară.
Au trecut anii şi nu după mulţi am devenit unul dintre cei mai bun gimnaşti din şcoala superioară din Los Angeles.
În sala de sport, viaţa era incitantă: în afara acesteia, viaţa era o deziluzie generală.
Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universitatea Berkeley, în California, şi mi-a oferit o
bursă de studii la acea universitate.
Nu mi se părea că e momentul să mă duc pe coastă pentru o viaţă nouă.
M- am certat cu prietena mea din această cauză şi la sfârşit ne-am despărţit.
M-am simţit rău, dar m-am consolat cu proiectele universitare. În curând eram sigur că viaţa mea va
începe cu adevărat.
Anii universitari au zburat, bogaţi în victorii sportive.
M-am căsătorit cu noua mea prietenă, Susie.
Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp şi energie pentru noua mea soţie.
În cele din urmă am participat la Olimpiadă, dar prestaţiile mele sportive nu au fost conform
aşteptărilor.
M-am întors acasă şi am alunecat într-un relativ anonimat.
S-a născut fiica mea şi am început să simt responsabilitatea şi o presiune crescândă.
Am găsit un serviciu: vânzător de asigurări de viaţă, care-mi ocupa majoritatea zilelor şi nopţilor.
Nu aveam niciodată timp pentru familia mea.
În aproximativ un an, Susie şi eu eram deja separaţi, iar la final am obţinut divorţul.
Din nou de la capăt, am reflectat cu tristeţe.
Într-o zi, m-am privit în oglindă şi am realizat că trecuseră 40 de ani de la Olimpiadele mele.
Unde se dusese viaţa mea?
Cu ajutorul unui psihiatru, am depăşit dependenţa mea de alcool.
Aveam mulţi bani, case şi femei.
Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram singur.
Zăceam pe pat, era noapte şi m-am întrebat unde era familia mea; trecuseră ani de când îi văzusem
ultima dată.
M-am întrebat ce mai face Susie şi ce mai fac prietenii mei din zilele mele bune.
Acum îmi petreceam zilele aşezat pe fotoliul meu preferat, cu un pahar de vin în mână, privind la tv şi gândindu-mă la vremurile trecute.
Îi observam pe copiii care se jucau în faţa casei mele.
Presupuneam că am trăit o viaţă fericită.
Obţinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericit?
Şedeam singur. Părea că stătusem singur toată viaţa mea.
Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat, iar apoi am strigat în mintea mea foarte tare:
– Dumnezeule, m-ai blestemat!
De ce căsătoria mea s-a stricat?
Cum aş fi putut face lucrurile altfel?
În ce mod aş fi putut să trăiesc?
Dintr-odată am simţit o frică teribilă şi devoratoare, cea mai rea din viaţa mea de până atunci.
Era oare posibil să fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental, ceva care ar fi făcut ca viaţa mea să fie diferită?
– Nu, imposibil, mi-am spus eu.
Am enumerat cu voce tare toate succesele mele, dar încă persista.
M-am ridicat lent, am privit în jos spre oraş din balconul casei mele de pe colină şi m-am minunat:
Unde trecuse viaţa mea?
Ce sens au avut toate acestea?
Am început să tremur şi obrajii mi s-au albit.
Apoi corpul meu a devenit ca de gheaţă.
Am căzut pe spate, capul mi-a căzut în faţă, inima nu îmi mai bătea.
Au apărut lumini pe care nu le mai văzusem până atunci şi sunete pe care nu le mai auzisem.
Viziunile mele fluctuau.
În final, toate viziunile şi sunetele s-au transformat într-un punct luminos, apoi au dispărut.
Găsisem pacea, dar o pace pe care nu o mai cunoscusem până atunci. Dan Millman „Calea luptătorului paşnic”

Există nenumărate viitoruri posibile.
Acceptă provocarea, călătorule.
Exclude-l pe SFIDĂTOR din viaţa ta.
Exclude-l pe SFIDĂTOR din viaţa ta.
Îţi doresc tot binele posibil, călătorule.
Faceţi din voi înşivă o lumină.
Bazaţi-vă doar pe voi înşivă şi nu depindeţi de nimeni altcineva.
Siddharta Gautama Sakyamuni,
numit şi Buddha cel Treaz
Aceasta, sau orice faci acum, ar putea fi ultima ta acţiune pe pământ. Nu există putere care să ne poată garanta că vom trăi un minut în plus. John Michael Abelar


Te pregăteşti să pleci la un drum lung şi nu ai făcut niciun fel de pregătire.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz Luptători, ne numim luptători şi luptăm pentru splendida virtute, pentru o viaţă elevată, pentru sublima înţelepciune, de aceea ne numim luptători. Aunguttara Nikaya


Noi suntem ceea ce credem.
Tot ceea ce noi suntem este produsul minţii noastre.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Moartea este eterna noastră tovarăşă. Este mereu în spatele nostru şi ne observă. Te-a observat mereu, şi o va face mereu, până în ziua în care va bate la uşa ta. John Michael Abelar


Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Iisus, Ioan 14:6


Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi Maţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Iisus, Matei 25:35-36


Pentru a atinge înţelepciunea, este necesar să fii un luptător, nu un copil alintat. Este necesar să
depunem eforturi fără a ne opri, fără a ne lamenta şi fără a da înapoi. John Michael Abelar


Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost făcute pentru a rămâne în port. John A. Shedd


Fii calm şi înţelept. EU SUNT [e] Dumnezeu. Contele de St. Germain


Practica realizării este pură prin natura sa, dar pentru a atinge aceasta este necesară o practică zilnică. Dogen Zenji


Când consideraţi un lucru dificil, acela este un moment de adevărată comuniune. Yehuda Berg


Nu este adevărat că faci ceea ce poţi mai bine, nici că faci tot ceea ce poţi.
Dacă nu faci, este pentru că tu crezi că mai ai foarte mult timp, pentru că tu crezi că viaţa ta va dura
pentru totdeauna. John Michael Abelar


Am făcut ceva bun pentru comunitatea umană?
Asta înseamnă că am avut un avantaj personal.
Aceasta, îţi spun, tu poţi menţine mereu prezent în mintea ta.
Nu te dezice niciodată de asta. Marc Aureliu Împărat roman din sec. al II-lea D.C.


Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă,
şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Iisus, Matei 28:19-20


Acum du-te şi iubeşte. Nu mai pierde timpul altfel. Onoarea şi respectul meu profund şi totala mea
gratitudine se îndreaptă către toţi Maeştrii, Iniţiaţii şi Luptătorii care, în linişte, au menţinut aprinsă flacăra luminii pe pământul minunat. Oricine aţi fi voi, şi oriunde vă aflaţi voi cei care sunteţi inundaţi pentru totdeauna de Lumina pe care aţi transmis-o.

Giulio Achilli.

Sper ca v-am fost de folos, D.G.

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu