luni 19 februarie 2018,
REIKI CENTER Oradea

Sfidatorul – partea a V-a – Demios (calaul)

Sfidatorul – partea a V-a – Demios (calaul)

5. Deimos

sfidatorul-3-reikicenter.ro

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul? Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului

Ce este Realitatea?

Mulţi dintre noi, practic, aproape toţi, am răspunde că realitatea este ceea ce putem vedea şi atinge, experimenta, într-o manieră independentă de fiinţa umană care interacţionează cu ea.

Un scaun este un scaun pentru toţi şi el există independent de cine îl observă.

Acesta este modul în care fiinţa umană concepe realitatea: unică, stabilă, împărtăşită de toţi în acelaşi fel, externă ei, independentă de evaluările sale, neinfluenţabilă decât printr-o acţiune care implică o modificare concretă, deci perceptibilă, a ordinii sau a organizării elementelor din care este constituită.

Ceea ce poate fi experimentat în orice moment de oricine în acelaşi fel, prin intermediul celor cinci simţuri, este Realitatea.

Tot restul nu există.

Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie a fiinţelor umane este construită şi susţinută până când devine o carceră aparent de nescăpat.

Nu intrăm în detalii vizavi de această afirmaţie, pentru că ar trece dincolo de limitele prezentului documentar.

Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare a modelului de realitate împărtăşit de majoritatea dintre noi.

Şi cum SFIDĂTORUL, printr-o capodoperă de strategie, se foloseşte de el în avantajul său.

nostru, dar, în general, tot , este lovit constant de un flux de informaţii venind din exterior, indiferent ce înseamnă acest „exterior”.

Potrivit modelului nostru obişnuit de percepere a Realităţii, model învăţat şi practicat de mulţi ani cu atâta insistenţă încât l-am transformat într-un proces automat, această percepţie este filtrată şi elaborată în timp real de cele cinci simţuri, într-o magnifică şi armonioasă simfonie, iar rezultatul este recompus în creierul nostru şi interpretat de Mintea superficială astfel încât să construiască imaginea Realităţii pe care noi o folosim pentru a interacţiona cu ea.

Inconvenientul este faptul că nu Mintea superficială ar trebui să facă această interpretare, ci cea Profundă, având-o pe cea superficială ca ajutor.

Deoarece unul din scopurile Minţii Profunde este chiar acesta: interpretarea Realităţii printr-un punct de vedere fluid şi armonios cu care a lovit câmpul nostru de Conştiinţă.

Mintea superficială este un dar minunat: are scopul de a ajuta şi de a susţine Mintea Profundă, făcându-i, de exemplu, accesibile informaţii legate de experienţele trecute cu scopul de a ne proteja sau traducând intuiţii şi gânduri provenite din planurile superioare ale conştiinţei în construcţii verbale, în planuri şi proiecte precise, chiar şi prin scris, calcule şi analize matematice, care sunt instrumentele adecvate aflate la dispoziţia sa.

Concepte pe care le găsim exprimate de exemplu şi în învăţăturile din Cabala ebraică.

Ce se petrece, în schimb?

Mintea superficială se interpune şi îndeplineşte o sarcină care nu-i aparţine şi pe care nici nu o poate îndeplini: interpretarea percepţiei asupra Realităţii.

Aşadar, cum este asamblată Realitatea?

Prin Mintea superficială, sigur, dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obişnuit de Mintea superficială atunci când nu se află la comandă: dialogul interior condiţionat.

Îndată ce dialogul interior condiţionat, cu o viteză impresionantă, interpretează Realitatea, o transformă după o schemă foarte simplă.

Dacă ceea ce asamblează este o repetiţie a unei experienţe trecute, caută o experienţă similară în baza sa de date, şi când o găseşte, îi ataşează eticheta corespunzătoare.

Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scaune pe care le-am mai văzut.

Un bărbat cu pălărie? Ah, da, un bărbat rău şi grosolan.

Dacă ceea ce asamblează nu este o repetiţie a unei experienţe trecute, căile posibile sunt două: dacă este interpretată ca o ameninţare puternică la stabilitatea structurilor interioare de interpretare şi construire a ceea ce este cunoscut, sau dacă iese din limitele a ceea ce este considerat posibil, este îndepărtat, suspendat sau anulat.

Dacă nu este interpretat ca o ameninţare sau ca ceva imposibil, este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut.

Partea cea mai dificilă pe calea străbătută de un Războinic este să înţeleagă că Lumea este o senzaţie. John Michael Abelar

Un scaun nu e doar un scaun.

Orice scaun e un miracol, un dans molecular de lumină, însă Mintea superficială nu va putea niciodată să vadă aceasta, pentru că, pur şi simplu, nu e făcută pentru asta.

Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficială l-a interpretat şi l-a catalogat drept „scaun”, obiect cunoscut şi neameninţător cel puţin până când cineva nu se hotărăşte să-i dea cu el în cap. Dar cine a pus Mintea superficială într-un rol care nu-i aparţinea?

Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem. Doar că am decis într-o manieră forţată şi fără o evaluare justă şi conştientă. Am luat această decizie prin presiunea la care suntem supuşi încă de la naştere. Astfel este făcută interpretarea Realităţii de către Mintea superficială, prin intermediul dialogului interior, şi aici intră în acţiune SFIDĂTORUL.

În general, dialogul interior este neîncetat activ şi focalizat pe prostiile asociative care îl menţin în funcţiune, ca pe un radio: „trebuie să-mi găsesc mătuşa din Nebraska; ah, munţii din Nebraska; frumoasă mai e zăpada; oricum, ar trebui să organizez următoarea săptămână albă deoarece e timpul; trebuie să cumpăr schiuri noi; ah, da, magazinul acela din centru…” şi tot aşa, din prostie în prostie, toată existenţa noastră.

Acest flux neinteligibil, făcut din multe voci care vorbesc una cu alta şi chiar se ceartă este chiar unul dintre instrumentele principale de control ale conştiinţei noastre folosit de către SFIDĂTOR.

Acest flux neinteligibil de cuvinte interioare reprezintă vocea SFIDĂTORULUI.

Toată mintea noastră e o ceaţă pe care toltecii o numesc Mitote. Mintea este un în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp şi niciunul nu înţelege ceea ce spun ceilalţi. Aceasta este condiţia minţii umane: un mare mitote, în care e imposibil să vezi cine suntem cu adevărat. În India, mitote se numeşte Maya, care înseamnă iluzie. Este vorba de faptul că personalitatea are conştiinţa propriei sale existenţe. Tot ceea ce credeţi despre voi înşivă şi despre Lume, toate conceptele şi programele pe care le aveţi în minte alcătuiesc Mitote. Nu putem să vedem ceea ce suntem cu adevărat. Nu reuşim să vedem că nu suntem liberi. Don Miguel Ruiz

Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par să aibă o viaţă proprie şi care alternează pe tărâmul interpretării noastre asupra Realităţii, acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni, preferinţe, aversiuni, reprezintă SFIDĂTORUL în aspectul său cel mai evident.

Un moment, şi o voce ne împinge într-o anumită direcţie. După 5 secunde trecem la altă idee. După 10 secunde vedem un prieten şi suntem fericiţi. După 15 secunde abia aşteptăm să ne despărţim. Interpretând fără motiv Realitatea tăcută doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap în loc să ne centrăm din ce în ce mai mult în nucleul interior care ne aparţine cu adevărat, îngrijindu-l şi făcându-l să crească din ce în ce în putere şi autoritate, continuăm să rătăcim de la o interpretare la alta, crezând că suntem fericiţi sau trişti sau liberi, doar pentru că o voce din capul nostru spune când fericire, când tristeţe, când libertate şi noi o credem, ca nişte păpuşi trase de fire invizibile.

Divide et Impera – Strategie având ca scop obţinerea unei poziţii privilegiate, divizând şi fragmentând forţa de opoziţie în aşa fel încât aceasta să nu se poată uni contra unui obiectiv comun.

Iată de ce putem spune că SFIDĂTORUL a luat controlul asupra Minţii Superficiale şi o foloseşte în propriul său avantaj. O suprasolicită şi o împiedică să se liniştească, astfel încât să-şi asigure controlul asupra fiinţei umane inconştiente, care este victima sa datorită miilor de voci din care e alcătuită.

Mintea superficială nu este mai puternică decât Mintea Profundă; e ca şi cum ai spune că mâna dreaptă e mai puternică decât stânga. Pur şi simplu, noi folosim Mintea Superficială într-un mod neadecvat iar Mintea Profundă este, astfel, sufocată de mecanismele zgomotoase şi necontrolate ale unei Minţii Superficiale supra-folosite. Totuşi, este bine să clarificăm un lucru.

SFIDĂTORUL nu poate face nimic în faţa Conştiinţei.

El reuşeşte în intenţia sa de a pune stăpânire pe Mintea Superficială a unei fiinţe umane deoarece aceasta nu ştie ce se petrece şi, deci, nu-l poate împiedica.

În practică, SFIDĂTORUL ia controlul asupra Minţii Superficiale de obicei în primii ani ai existenţei sale şi, cu timpul, fiinţa umană respectivă ajunge rapid să creadă că ea este ceea ce Mintea Superficială îi spune să fie, adică, ea crede că este SFIDĂTORUL.

Cum este posibil, aşadar, să te eliberezi de ceva ce nu ştii că ai?

Cum e posibil să te eliberezi de ceva ce crezi că eşti?

Mulţi oameni sunt într-atât de prizonieri ai propriei lor minţi, încât frumuseţea Naturii chiar nu există pentru ei. Ar putea spune, „Ce floare frumoasă!”, dar este vorba doar de o etichetă mentală automată. Pentru că nu sunt liniştiţi, nu sunt prezenţi, nu văd cu adevărat floarea, nu îi percep esenţa, sacralitatea, tot aşa cum nu se cunosc pe ei înşişi, nu-şi percep propria esenţă, propria sacralitate. Eckhart Tolle

Un scenariu care poate fi teribil de înşelător, acela de a fi crezut ani de zile că suntem ce nu suntem, de fapt; această conştientizare coincide adesea cu intrarea în ceea ce mulţi cercetători numesc Noaptea Sufletului. Fulgere de groază ne zguduie câmpul interior, atunci când structurile pe care am ridicat realitatea, şi pe care le credeam aşa de stabile, intangibile şi nemuritoare se cutremură ameninţător sub rafalele Adevărului.

Totuşi, nu e nimic de care chiar să ne temem. Conştientizarea faptului că instrumentul cu care interpretăm în general realitatea, adică Mintea Superficială, nu acţionează sub controlul nostru conştient este folositoare, fără îndoială, însă mai este şi un altul.

Există un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea pe care îl foloseşte SFIDĂTORUL pentru a-şi perpetua prezenţa în noi; un instrument care este esenţial să fie cunoscut, deoarece este şi instrumentul care, dezactivat, declanşează şi accelerează scăderea influenţei SFIDĂTORULUI ca forţă de contrapunere şi transformarea lui într-o forţă aliată nouă.

Multe tradiţii spirituale ne arată că acesta este instrumentul principal cu ajutorul căruia Sfidătorul se hrăneşte cu energia noastră, ca un Parazit.

Şi dacă aceasta este modul principal prin care se hrăneşte, ce se va petrece dacă îl dezactivăm? Vorbim despre un automatism foarte simplu, creat de in uniune cu mintea, care îi conduce cercul vicios şi auto-hrănitor care se declanşează între dialogul interior şi emoţii.

Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile.

Când ceva începe să fie în conflict cu o părere a ego-ului, se declanşează tumultul emoţiilor.

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu