joi 17 august 2017,
REIKI CENTER Oradea

Radiestezia

Radiestezia este:

  • fenomenul prin care un sistem viu recepţionează un anumit semnal din noianul de informaţii şi energii ce-l înconjoară şi reacţionează conform unui cod prestabilit.
  • arta de a utiliza „uneltele” radiestezice, reusind prin interventia, puterea şi voinţa spiritului operatorului radiestezist de a descoperi tot ceea ce este ascuns facultăţilor raţionale ale individului.
  • o stiinta straveche de masurare si de identificare a unei anumite surse de semnal bine determinate (ex: sursa de apa) sau de obtinere a unei informatii specifice despre un anumit subiect (ex. o boala) cu ajutorul unor instrumente radiestezice.

Trebuie stiut ca Radiestezia este o metodă de acces la BANCA DE DATE UNIVERSALĂ în care se păstrează istoricul informaţiillor despre lumile văzute şi nevăzute, care informaţii coexistă cu cele prezente şi în care este înscris viitorul lumii materiale şi celei spirituale. Marele, imensul sistem informaţional-energetic, computerul viu care este Banca de Date Universală numită şi Cronica Akashă nu este altceva decât instrumentul Spiritului Divin care îmbracă întreaga Creaţie.

Nici un cercetăror profesionist sau simplu practicant radiestezist nu va putea să pătrundă în BANCA DE DATE UNIVERSALĂ fără acceptul Divinităţii.

E important de retinut ca oricine poate face masuratori radiestezice, dar nu oricine poate afla absolut orice informatie deoarece ghizii şi călăuzele voastre, va vor limita pe timpul întrupării în această „viaţă” chiar si atunci când veţi fi în astral,  accesul  la toate informaţiile, acesta fiind direct proporţional cu evoluţia spiritului vostru. Prima latură a unei concepţii reale este aceea conform căreia „cu cât un spirit este mai vechi, mai evoluat şi mai înţelept, cu atât accesul său la cunoaştere este mai mare”. A doua latură a cunoaşterii este că nimeni din astral nu va da date şi informaţii începătorilor dacă ei nu-şi vor perfecţiona ştiinţific mintea şi vor apela doar la rugăciuni, crezând că altcineva le va suplini deficienţele studiului şi cunoaşterii. A treia problemă este codificarea mişcărilor instrumentulor radiestezice.

Probabil ca multi va-ti intrebat cat de veridice sunt aceste masuratori radiestezice si care este secretul unei masuratori cat mai corecte. Ei bine, din trecutul nostru observam ca stramosii se foloseau de aceasta stiinta uneori pentru a cauta surse de apa, surse de minereu, zone cu vanat sau informatii despre actiunile ce urmau sa le intreprinda. Si marea „coincidenta” este ca rezultatele se potriveau in marea majoritate a cazurilor. In timp aceasta stiinta a dezvoltat sisteme de masurare si instrumente din ce in ce mai „performante” de la nuelusa pana la ansa si raportor sau cel putin asa pare, dar vom vedea ca cel mai performant instrument este unul interior fiintei umane.

In Romania cu ajutorul radiesteziei s-au descoperit aprox. 50% din zacamintele de petrol si aur intre anii 1935-1940 de catre ing. Simu Simeon. Acesta este considerat de cei mai multi ca ar fi chiar parintele radiesteziei din Romania. Acesta folosea niste nueluse legate la un capat care ii poarte si numele.

In prezent cel mai performant instrument exterior este ansa si raportorul inventate de domnul Claudian Dumitriu presedinte al Societatii Romane de Radiestezie.

Pentru a putea face masuratori operatorul radiestezist trebuie sa intre intr-o stare speciala a mintii numita starea Ready. Aceasta stare este necesara pentru a nu influenta masuratoarea radiestezica din punct de vedere rational.

Instrumentele folosite in radiestezie sunt: nuelusa de alun, pendulul sideral si tabelul de citire, ansa si raportorul, rigla Turenne, indicatorul in forma de L.

  • Ramura de alun a fost și este încă folosită de fântânari, aurari etc. Aceasta se culege de la anumiți aluni și poate fi uscată sau verde; se ține usor înclinată, fără să atingă solul. În momentul „detecției” sursei de semnal, ramura începe sa aibă o ușoară mișcare oscilatorie.
  • Indicatorul în forma de V, sau bagheta Simu Simeon format din două vergele elastice legate la capăt, care se țin orizontal, cu palmele întoarse spre exterior și care basculează în plan vertical, cu o anumită amplitudine.

Această amplitudine are anumite semnificații prestabilite de operator.

  • Pendulul sideral, pendulul denumit sideral de către radiesteziștii francezi, a apărut cu circa 1700 ani î.H. și a fost perfecționat în special în sec.XVIII de către aceștia și este un instrument vechi, modernizat în timp.

Acest tip de pendul este realizat dintr-un obiect suspendat de un fir inextensibil.Aceste pendule pot fi scurte – l<15cm sau lungi 15cm<l<80cm, după forma corpului suspendat:sferă, picătură, cilindru, tor, con, spirală etc. Nu contează forma sau materialul din care este făcut.După masa corpului suspendat pot fi: ușoare, medii sau grele.

  • Pendulul cu probe – acesta include în obiectul suspendat eșantioane din structuri fizice, minerale, bucați de țesut conservat etc. Aceste eșantioane sunt folosite pentru biodetecția „în cunostință de cauză” a unui anumit tip de mineral, zăcământ, substanță deoarece operatorul radiestezist trebuie să cunoască foarte bine proprietățile, caracteristicile a ceea ce caută.Operatorul radiestezist poate avea o trusă cu eșantioane și pendule diferite. Mișcările pendulului pot fi ovoidale sau lineare, spre stânga sau spre dreapta, iar ca sens trebuie să aibă o semnificație prestabilită de operator: DA, NU, CÂT DE MULT. Creșterea amploarei mișcărilor de oscilație are semnificația apropierii de sursa de semnal, iar micșorarea acesteia, îndepărtarea de sursa de semnal.
  • Indicatoare în formă de „L”

Primul „L” primitiv, se găsește reprezentat pe o sculptură chinezească în piatră, cu circa 2500 ani î.H., acesta putând fi din os, lemn sau alte materiale. Ulterior, acest tip de indicator s-a construit din metal, sticlă, plastic etc. În 1978 a apărut bagheta în formă de „L” perfecționată, modernizată, care la noi în țară a fost utilizată în 1982 de către Dr.ing. Cojocaru ( de la Spitalul Militar Central). Acesta este un indicator dublu, format dintr-o pereche de baghete în forma de „L” „L”-urile se folosesc în special pe terenuri întinse , pentru ținte indepărtate, în condiții de vânt sau pentru determinări subacvatice. Pentru acestea din urmă, baghetele trebuie să aibă o greutate de maximum 300g, inclusiv proba.

  • Rigla TURENNE

Turenne, a fost un conte francez și episcop hughenot, care a trăit în sec. XVIII-XIX. Rigla inventată de acesta și care-i poartă numele, se utilizează pentru analizele cantitative și calitative ale probelor.

  • Ansa și raportorul

În 1977, apare indicatorul în formă de ansă cu raportor, utilizat și astăzi (raportor centezimal, pentru a avea precizie în acest sistem), fiind inventat de CLC Claudian Dumitriu, inspirat în forma literei „omega” din alfabetul grecesc, el brevetându-le ulterior împreună cu aparatul teoretic I.E. de către autor la OSIM, conform brevetului de invenție RO nr.113710/1996. Ansa se execută din sârmă oțelită, oțel inox, Ag sau Cu și poate fi de două tipuri. Instrumentele mai grele au inerție mare și este bine să fie utilizate în condiții meteorologice neprielnice: vânt, ploaie etc.

surse: astralmagik.ro  /  alchimiasipoezia.blogspot.ro  /  ro.wikipedia.org

Iti place acest Articol? Share it!