joi 19 octombrie 2017,
REIKI CENTER Oradea

Petrolul sau traditional, gazul lampant folosit ca tratament pentru o sumedenie boli si afectiuni

Petrolul sau traditional, gazul lampant folosit ca tratament pentru o sumedenie boli si afectiuni

Cercetări moderne asupra unui leac vechi

Petrolul sub formă de unguent a ajuns în atenţia cercetătorilor, după nenumăratele semnale că ar fi un antidot excelent în reumatism şi cancer. În România, la Institutul de Tehnologie Chimică Brazi, un grup de cercetători a sintetizat din compuşi petrochimici, produse capabile să trateze boli grave, pentru care modernă încă nu are leac. Se lucrează la un medicament pentru stoparea psoriazisului şi altul pentru tratamentul hepatitei C. Vă întrebaţi cum e posibil să nu fie toxice nişte medicamente din petrol. La dozele folosite, nu există niciun risc. Din păcate, e nevoie de mai mult timp şi mai multe teste pentru ca noile medicamente pe bază de petrol să poată fi introduse în farmacii. Cercetările nu se fac doar la nivel local, numeroase institute serioase din întreaga lume caută modalităţi de exploatare a petrolului pentru tratarea unor boli. Pînă la omologarea medicamentelor respective, vechile reţete populare continuă să fie aplicate cu rezultate incontestabile.

Un remediu al secolului XX

Petrolul (Oleum petrae), uleiul de piatră, petrolul lampant sau „gazul“, cum mai este denumit popular acest ingredient din adîncurile pămîntului, se obţine în urma distilării ţiţeiului. Acest produs, ridicat la rangul de remediu terapeutic, a fost recomandat iniţial de către Samuel Hahneman, părintele homeopatiei, în tratarea cancerului de piele. Începînd cu secolul XX, petrolul dublu rafinat a început să fie intens utilizat în tratarea multor boli: ciroză hepatică, hepatită cronică, ulcer gastroduodenal, zaharat, parazitoze intestinale, colite, pancreatită, difterie, amigdalită, variolă, boli de piele (scabie), furunculoză şi răni. Prin satele româneşti, petrolul lampant se mai foloseşte şi astăzi ca remediu în oprirea sîngerării, dezinfectării şi cicatrizării plăgilor. Naturistul Otto Englisch a utilizat pentru prima dată petrolul în amestec cu uleiuri volatile, pentru a-i potenţa efectul terapeutic. Astăzi, acest remediu se ştie că are proprietăţi dezinfectante, cicatrizante, antioxidante, antitoxice, hipocolesterolemiante, vasodilatatoare şi antitumorale. Potrivit ultimelor cercetări, aceste proprietăţi rezultă, îndeosebi, din „stimularea metabolică şi imunitară realizată de reacţia elementelor structurale ale hidrocarburii cu anumite enzime din organism“.

Duşmanul paraziţilor

În primul rînd, petrolul nerafinat este considerat o armă redutabilă în combaterea paraziţilor. Pentru eliminarea păduchilor este utilizat în tamponări locale, urmate de împachetarea zonei afectate timp de 24 ore. Tamponările nu se repetă mai des de 48 ore, pentru că pielea se poate irita sau descuama, dar efectul este cert după 1-2 tamponări. Asupra podoabei capilare, un astfel de are şi un efect întăritor şi regenerator, iar mirosul persistent de petrol dispare după 2-3 spălări cu şampon. Petrolul face firul de păr mătăsos şi gros. Paraziţii intestinali, mai ales ascarizii şi oxiurii, se pot elimina prin administrarea unor foarte mici cantităţi de petrol dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 7 zile, cu repetare după 10 zile. Pentru că gustul este neplăcut, cele 20 picături de petrol pot fi administrate cu zahăr sau . Extern, petrolul nerafinat a mai fost utilizat în vechime în tratarea unor răni infectate greu de vindecat, ulceraţii ale pielii cu tendinţă de extindere sau pentru eliminarea micozelor de pe tălpile picioarelor. După unii utilizatori, chiar contemporani, administrarea zilnică a unei linguriţe de petrol nerafinat în puţin lapte ar putea avea bune rezultate în caz de TBC pulmonar, mastoză chistică, fibrom uterin şi diabet în forme uşoare.

Petrol cu linguriţa

Odinioară, cu petrol se prepara un săpun special, obţinut din spirt, petrol, ceară de albine, săpun obişnuit. În amigdalită, unii bolnavi beau gaz sau masau amigdalele cu degetele înmuiate în petrol, procedură care de obicei dădea rezultatele scontate. Efecte pozitive se spune că avea totuşi cura internă cu petrol, în tuberculoza pulmonară şi în diabet. Există mărturii ale unor persoane vindecate de prostată datorită tratamentului intern cu petrol distilat. Produsul se ia în două etape, zilnic. Prima dată se va lua o lingură dimineaţa, înainte de masă, după care bolnavul va sta culcat pe partea dreaptă un sfert de oră, apoi pe stînga, tot un sfert de oră. Va alterna astfel poziţiile culcat dreapta-stînga, din 15 în 15 minute, pînă la scurgerea unei ore. Seara se ia o linguriţă. Pentru potenţarea tratamentului, se recomandă ca seara să se pună şi o cataplasmă cu argilă pe locul tumorii, care se va arunca ulterior, fiind încărcată cu toxine.

Citostatic natural

Unii cercetători susţin că petrolul dublu rafinat acţionează ca un citostatic natural, inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Se ia cîte o linguriţă de gaz dimineaţa, pe stomacul gol, timp de două ore nu se mănîncă nimic, după care, pe întreaga perioadă a zilei, se vor consuma 2 l de lichide, în special ceaiuri. Cura durează 6 săptămîni, urmează o pauză de 3 luni, după care se reia tratamentul timp de 10 zile. În timpul curei se vor evita cafeaua, alcoolul, tutunul şi se vor administra doar medicamentele strict recomandate medical. Pot să apară reacţii adverse ca ameţeli, greţuri, dureri articulare, musculare, somnolenţă, apatie, astenie, diaree sau intensificări ale unor afecţiuni mai vechi. Sînt reacţii normale. Oprirea tratamentului poate produce accelerări ale bolii. Cînd apare senzaţia de foame, ca urmare a administrării petrolului, organismul se reface, semn că tratamentul dă rezultate. În stadiile III şi IV ale dezvoltării neoplazice, tratamentul va cuprinde 2 linguriţe cu petrol, una dimineaţa şi una seara. Sînt citate cazuri de a cancerului terminal sau a parezei faciale, a ulcerului duodenal cu hemoragie generalizată, a tumorilor esofagiene.

Atenţie la contraindicaţii

Efectul terapeutic creşte dacă în petrolul consumat se macerează plante medicinale recomandate pentru afecţiunile tratate. Ceaiurile băute în perioada curei cu petrol, trebuie să fie sudorifice, depurative, diuretice, laxative, capabile să ajute la eliminarea toxinelor din organism. Atenţie însă şi la efectele secundare. E bine să evite ingerarea de petrol persoanele cu afecţiuni ale sistemului digestiv (colită, ulcer), deoarece produsul respectiv atacă flora intestinală. Se poate înlocui în asemenea situaţii cu laptele de argilă luat de trei ori pe zi (o linguriţă dizolvată în 200 ml de apă şi ţinută 8 ore la macerat). Se bea cu o oră înainte de mesele principale. Efectul asupra suferinzilor de boli cronice este greu de anticipat fără consultul unui medic. Din acest motiv, este bine ca petrolul nerafinat să fie folosit cu multă prudenţă ca leac intern. Este indicată doar utilizarea externă, cu moderaţie şi doar în lipsa altor mijloace de vindecare. Întrebaţi medicul dacă e bine să folosiţi petrol în tratamentul dumneavoastră. Lichidul poate fi verificat dacă este bun astfel: se pune în palmă şi se freacă bine palmele, dacă pielea rămîne albă, e bun, dacă apar iritaţii, nu-l folosiţi.

Tratamentul cu ozocherită

Ozocherita (ceara munţilor) este un mineral din grupa bitumurilor petroliere, se prezintă sub forma unei mase ceroase, de culoare maro închis sau negru, şi conţine aproximativ 85% bioxid de carbon, circa 14% oxigen, parafină, uleiuri minerale, răşini şi alte substanţe. Ozocherita este o ceară minerală solubilă în benzină, terebentină, cherosen şi se combină cu uleiuri vegetale, minerale şi parafină. Se poate folosi la prepararea alifiilor, dar şi ca agent termic. În practica medicală, se utilizează ozocherita deshidratată standard. Se aplică pe piele, căldura transmiţîndu-se lent spre straturile inferioare ale dermei. Chiar şi la temperaturi mai ridicate, nu provoacă arsuri. Ozocherita se foloseşte în tratarea dermatozelor însoţite de infiltrare, lichefiere şi hipercheratoză. E un tratament cu efect curativ puternic, cost redus şi uşor de administrat. Folosirea ozocheritei este contraindicată în stadii acute şi subacute ale dermatozelor, în caz de apariţie a noi formaţiuni maligne, afecţiuni ale sîngelui şi dereglări decompensate ale activităţii sistemului cardiovascular.

Împachetări cu parafină

Parafina este un alt produs rezultat din prelucrarea petrolului. Se întrebuinţează sub formă de măşti, comprese, pansamente, care se aplică pe pielea feţei, a gîtului, capului şi corpului. Parafina nu este toxică, dar în cazuri izolate, ea poate provoca iritaţii ale pielii, dacă are şi impurităţi. Nu rîncezeşte. Parafina îşi diminuează volumul prin răcire, devine elastică şi exercită o uşoară compresie asupra ţesuturilor. Parafinoterapia este des întîlnită în staţiunile balneare. Se aplică fierbinte, pe măsură ce se răceşte formează între piele şi peliculă un strat subţire de gaz. Căldura se difuzează adînc în ţesuturi, circulaţia sîngelui se accelerează. Are loc dilatarea capilarelor, provocînd înroşirea pielii. Totodată, la nivelul organelor şi ţesuturilor, se intensifică metabolismul local, se accelerează eliminarea toxinelor. În scop terapeutic, se foloseşte parafina medicinală albă, purificată, cu temperatura de topire 42-46 grade C. Bolile în care e recomandată: plăci vechi de psoriazis, alopecie, sclerodermie, acnee, coşuri, iar în cosmetică e utilă în tratarea bărbiei duble, acneei, tenului ofilit, pielii uscate, descuamarea pielii de pe membre.

Măşti de frumuseţe

Parafinoterapia are şi contraindicaţii: procese inflamatoare acute, arsuri solare, leziuni ulterioare epilării, afecţiuni purulente ale tenului, eczeme, rozacee, diverse tumori, tuberculoză, hipertensiune. Se poate aplica prin mai multe metode: baia de parafină, cataplasma, stratificarea pe piele. Procedurile durează 30-60 de minute şi se efectuează o dată la două zile sau zilnic, pe pielea perfect uscată. O cură include 12-20 proceduri care trebuie urmate de odihnă, timp de 30-40 de minute. Masca de parafină este procedura utilizată în cosmetică al cărei efect terapeutic constă în aplicarea parafinei peste preparate naturiste, ajutînd ca principiile active ale acestora să ajungă în profunzimea pielii. Parafina blochează accesul aerului la piele, iar sub mască, temperatura creşte cu 2 grade C. Astfel. Se înmoaie stratul cornos, se deschid porii, pielea se eliberează de toxine, îmbunătăţindu-se astfel respiraţia tisulară. Parafina se amestecă cu ceară de albine şi ulei de măsline.

Un petrol special

Naftalanoterapia este tratamentul afecţiunilor, cu ajutorul petrolului naftalan (originar din regiunea Naftalan din Azerbaidjan), atît în formă naturală, cît şi în componenţa unor preparate. Naftalanul este un amestec de petrol naftalan cu parafină solidă (cerezină) şi petrolat. Acest amestec se mai numeşte alifie naftalană. Exercită asupra pielii şi mucoaselor o acţiune emolientă, resorbantă, dezinfectantă, bactericidă, bacteriostatică, cicatrizantă, antialergică şi calmantă. Băile de petrol naftalan sînt indicate în psoriazis, eczemă cronică, neurodermită, prurigo, urticarie, lichen simplu, sclerodermie, ihtioză. După baie, resturile de petrol naftalan se îndepărtează de pe , cu ajutorul unor cuţite de lemn speciale, apoi se şterge pielea şi abia în final se face duş. Băile de petrol de la Naftalan sînt vizitate anual de mii de turişti. Ei spun că efectele sînt miraculoase. Petrolul de la Naftalan conţine aproximativ 50% naftalină, susbstanţă folosită la combaterea moliilor, dar şi pentru tratarea psoriazisului.

Reţetă siberiană

La începutul secolului XX, vracii ruşi din Siberia foloseau petrolul lampant, care pătrunde uşor în piele, pentru diverse metode de tratament. Ca să nu irite pielea, petrolul se amesteca cu ulei de floarea-soarelui nerafinat, în proporţie de 1:5. În amestec se încorpora pulbere din diferite seminţe rîşnite. De exemplu, pentru vindecarea bronşitei cronice, a amigdalitei, faringitei şi sinuzitei, se prepara o pastă groasă, vîscoasă, din seminţe de lămîi nu prea coapte, pisate şi rîşnite bine, amestecate cu petrol şi ulei. Cu această pastă se fricţiona coşul pieptului, spatele, zona amigdalelor, sinusurile.

Macerat cu nuci

Pentru contracţii musculare, stări depresive, dereglări endocrine, astm bronşic, tahicardie, afecţiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, după chimioterapie antitumorală, medicina populară recomandă maceratul cu petrol lampant. Un borcan învelit în hîrtie neagră se umple cu nuci verzi tăiate mărunt, peste care se toarnă petrol lampant şi se lasă 14 zile la rece. Se consumă vreme de 7 zile cîte o picătură amestecată cu o linguriţă de miere de albine. După o pauză de 2 săptămîni, cura se repetă. A treia cură se face după o pauză de 6 luni. Nu se recomandă mai mult de 3 cure pe an. Doza este dată pentru persoanele cu greutatea de 60-70 kg. Maceratul se bea pe nemîncate. După administrare nu se mănîncă nimic 2 ore, timp în care bolnavul trebuie să stea . Nucile şi cojile verzi nu se aruncă, se dau prin maşina de tocat şi se folosesc pentru comprese (de exemplu pentru varice, amestecate cu argilă).

Alte afecţiuni, acelaşi leac

• Pentru infecţiile sub unghii, cu puroi: se pune într-un păhărel de ţuică sau borcănel petrol lampant. Se ţine degetul de cîteva ori pe zi în soluţia respectivă. Dacă infecţia e la picior, se pune cu o pipetă sub unghie. În 2-3 zile se retrage puroiul. Se lasă să se usuce bine, fără să se bandajeze.
• Pentru tratarea circulaţiei periferice slabe: într-un pahar cu apă se pune o linguriţă de oţet de mere şi 2 linguriţe de miere de albine, o jumătate cub de drojdie sau o linguriţă de drojdie uscată. Se amestecă şi se bea dimineaţa.
• Pentru dureri de oase: se unge bine toată zona dureroasă cu petrol lampant, apoi se înveleşte într-o blană sau o bundiţă de miel. Se lasă peste noapte. Se repetă procedeul o săptămînă şi durerile vor ceda.
• Pntru dureri de şale: se dă prin răzătoarea mică sfeclă roşie, se scurge sucul, se amestecă cu gaz în proporţie de 2:1. În acest amestec se înmoaie un tifon, se pune pe locul bolnav, se acoperă cu celofan şi se leagă cu un bandaj cald. Se ţine astfel cît mai mult schimbîndu-se de 3-4 ori pe zi. Altă metodă: peste un pahar de albine moarte se toarnă rachiu şi se lasă 6 zile la întuneric. Se unge regiunea lombară cu grăsime animală. Se înmoaie o bucată de pînză de in în maceratul de albine şi se pune pe regiunea lombară, apoi se înfăşoară cu un material mai dur, iar deasupra se pune un brîu de lînă.
• Pentru bolile picioarelor: se face masaj cu tinctură de castane tocate şi macerate timp de 24 de ore în alcool 700 şi apoi macerate încă 14 zile în petrol lampant.

sursa: www.monitorulexpres.ro

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu