marți 22 mai 2018,
REIKI CENTER Oradea

Ego-ul uman

Ego-ul uman

Rolul fundamental al ego-ului (prevăzut de înţelepciunea naturii) este cel de a asigura integritatea fizică, funcţionalitatea şi autonomia individului uman. Acest rol se învaţă în primii ani ai copilăriei, când se dezvoltă şi se întăreşte ego-ul. Prin urmare aspectul pozitiv al său este legat de propriul , respectiv verbul „A FI”. Această asociere eu- nu poate fi distrusă. Teama de moarte este universală.

De-a lungul timpului imemorial, oamenii au extins însă inconştient rolurile ego-ului, depărtându-se de scopul divin al acestuia. S-a dezvoltat astfel „egoismul”, în sensul său negativ, mai ales în conexiune cu verbul „A AVEA”. Oricine ştie cât de nefast poate fi egoismul, mai ales atunci când ne lovim de el la alţii. Dar el are efecte negative chiar asupra propriei persoane. Deşi ego-ul avea rolul de a ne feri de suferinţe (prin auto-conservare), excesul de ego, paradoxal, ne face să suferim (mai ales sufleteşte), dar în forme despre care ego-ul – exacerbat şi „orb” – nu înţelege că i se datorează chiar lui.

Încă din antichitate, înţelepţii ne avertizează asupra acestei probleme alunecoase. Este „alunecoasă” pentru că natura ne-a înzestrat cu un ego, iar educaţia copilăriei ni l-a întărit, dar în calitatea noastră de fiinţe superioare, ar trebui să îi limităm influenţa. Cum? Mulţi maeştri oferă căi de conştientizare a acestuia, care astfel, în mod automat, îşi diminuează treptat forţa. Procesul nu este unul imediat, ci de durată. Avem nevoie de răbdare cu noi înşine, să ne descoperim slăbiciunile şi să nu ne identificăm cu ele.

O pildă remarcabilă ne dă Maestrul Paramahsnsa Yogananda, arătând că maeştrii îşi ţin ego-ul sub controlul strict al Spiritului. Într-o zi, Maestrul intră într-o dugheană pentru a cumpăra obiecte necesare ashramului pe care îl conducea. Se târgui mult, până obţinu un preţ foarte bun. Apoi însă, văzând că aspectul general al magazinului trăda sărăcie, se înduioşă şi îi plăti vânzătorului mai mult decât ceruse acesta la început. Vânzătorul fu copleşit de bunătatea Maestrului şi recunoscu în el Mâna lui .

Cine este „ego-ul” şi cine sunt „eu”? O abordare obişnuită a celor care îl analizează este considerarea acestuia ca fiind o structură mentală parazitară, care provoacă nenumărate dificultăţi manifestării adevăratului Sine. Concluzia pripită ar fi aceea că ego-ul ar trebui distrus, pentru că este un parazit. O asemenea abordare cred că nu este eficientă pentru foarte mulţi oameni. Nu e nevoie să ne încrâncenăm în lupta cu el, ci dimpotrivă. Ego-ul va dispare dacă ne detaşăm conştient de el şi mobilurile sale, lăsându-i însă dreptul la existenţă.

Modelul trinitar al psihicului  atestă existenţa a trei instanţe inteligente, anume Mintea, Conştiinţa şi Spiritul. Conştiinţa este entitatea psihică cea mai simplă, cu doar trei componente: Eu, Voinţă, Atenţie. „Eu” este simţul identităţii proprii. „Voinţa” – este puterea de control asupra obiectelor mentale (percepţii, afecte, idei). „Atenţia” este calitatea de a putea sesiza obiectele mentale. Voinţa şi Atenţia lucrează în tandem (de tip Yang-Yin), prima fiind aspectul emisiv, de control, iar a doua aspectul receptiv, senzitiv. Eul este independent de celelalte două componente, ceea ce face posibilă atât apariţia ego-ului (I), cât şi transcenderea sa (II).

Conform modelului trinitar, cele trei orientări principale ale conştiinţei umane sunt:

I – Orientarea egotică (obişnuită la 98,99% dintre oameni). Conştiinţa conferă obiectelor mentale eticheta de „Eu”, iar ele se reunesc, prin aceste etichete similare, sub numele de „Ego”.

II – Orientarea înţeleaptă, detaşată de (realizabilă de 1% dintre oameni). Starea de înţelepciune şi de non-ataşament. Conştiinţa este „martorul detaşat al obiectelor mentale”.

III – Orientarea mistică, de absorbţie totală în realitatea divină (realizabilă de 0,01% dintre oameni). Transa extatică. Conştientizarea exclusivă a realităţilor spirituale, perceperea directă a prezenţelor „astrale”.

Procentele sunt estimative şi optimiste, având doar un rol de ilustrare şi de încurajare. Oamenii baleiază în timp de la o orientare la alta. Cu alte cuvinte, viaţa omului este o combinaţie din primele 2 (sau chiar toate 3) orientări de conştiinţă. Depinde de fiecare om cât timp din viaţă petrece în cele 3 stări.

În orientarea I, gândurile primesc automat gândul (eticheta suplimentară) „eu”. Gândurile sunt poleite cu un fals sentiment de sine. În deciziile pe care trebuie să le ia, Conştiinţa este cu certitudine subiectivă, fiind tulburată de învestirea obiectelor mentale cu o pseudo-identitate proprie.

În orientarea II, gândurile rămân „pure”, fără a mai primi eticheta „eu”. Ele sunt analizate cu maximă obiectivitate de către Conştiinţă, „la rece”. Ego-ul se diminuează natural prin contagiunea noilor obiectelor mentale cu acest obicei înţelept, de non-etichetare, non-identificare.

Pe măsură ce Conştiinţa (mai exact, componenta sa „Eu”) se desprinde de Minte, simultan ea este automat atrasă magnetic de . Ea îşi îndeplineşte perfect rolul de liant între şi Minte doar în starea II. Să nu uităm că Conştiinţa este ataşată Minţii, dar ea este alcătuită chiar din Spiritului. La majoritatea oamenilor, în cel mai fericit caz, se produce un permanent balans între cele două orientări. Unii înclină mai mult spre atracţiile materiale (I), alţii spre bucuriile spirituale (II).

În starea II omul este la fel de prezent în realitatea fizică precum înainte, este „cu picioarele pe pământ”. Se schimbă doar orientarea Eului Conştiinţei. Precum floarea-soarelui este bine înfiptă în sol, dar nimeni nu o poate împiedica să se rotească zilnic după Soare, tot aşa elementul EU al Conştiinţei se poate orienta către lumina Spiritului, păstrând celelalte două componente (Voinţa şi Atenţia) în relaţie cu mediul şi realitatea zilnică.

Orientarea III necesită captarea unei mari mentale sau devoţionale pentru a fi atinsă. Este o stare specială şi temporară, inaccesibilă oricui. Însă noi ne-am propus să oferim aici o cale pentru oricine. Detaşarea Eului Conştiinţei de obiectele mentale (orientarea II) merită a fi căutată şi atinsă de toţi cititorii.

Amintim aici, în treacăt, că „stările modificate de conştiinţă” modifică fie locul, fie vibraţia Conştiinţei. Ea fiind un „mini-spirit”, se poate diviza, o parte a ei însoţind Spiritul în călătorii astrale (proiecţia conştiinţei, samadhi), eventual o altă parte păstrându-şi locul inţial din creier (dedublarea conştiinţei). De cele mai multe ori însă, în stările modificate, Conştiinţa îşi schimbă doar vibraţia, păstrându-şi locul din creier, aşa putând rezona mai bine cu alte sfere sau comunica mai bine telepatic cu Spiritul sau cu alte entităţi astrale.

Cât de mare este ego-ul în interiorul Minţii? Fiind o acumulare de gânduri-afecte cu eticheta „eu”, el este impresionant de mare. Gândurile care primesc aceeaşi etichetă „eu” se grupează într-o structură mentală cu o pseudo-personalitate. Aşa ia fiinţă ego-ul, o falsă fiinţă ce capătă autonomie şi dictează deseori deciziile pe care ar trebuie să le ia doar Conştiinţa. Ego-ul se întăreşte cu fiecare nouă etichetare. Şi, dacă nu conştientizăm acest mecanism automat, vom perpetua acest obicei toată viaţa. Odată însă ce înţelegem mecanismul şi facem un minim efort de a nu îl mai „hrăni”, vom constata că el slăbeşte accelerat. Oricât de „gras”, dens, ar fi fost ego-ul, simpla conştientizare a prezenţei sale îi va reduce influenţa asupra Conştiinţei noastre. Simplu şi eficient! Încercaţi!

sursa: www.spiritus.ro

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu