luni 18 decembrie 2017,
REIKI CENTER Oradea

Intre timp…

dunca-gheorghe-cabinet-reiki-reikicenter.ro

01 ianuarie 2014

Azi am arucat o privire la acest site cu gandul sa repar anumite greseli si sa revizuiesc putin continutul, cand mi-am amintit ca nu am adus la zi anumite informatii despre mine. Si am cateva informatii, nu putine, voi incerca sa fiu cat mai scurt si concis posibil.

S-au intamplat multe in ultimii doi ani in viata mea. Am evoluat, spun eu cu modestie insa pentru ca de fiecare data cand am simtit ca am depasit un prag, o situatie, o provocare, o lectie de viata, mi-am dat seama ca desi aparent aveam impresia ca ma apropiu de telul meu final si ca nu mai poate fi mult pana sa-l ating, de fapt  incepea o noua  provocare, lectie, examen pe care trebuia sa-l trec pentru a accede la nivelul urmator.

Anul trecut am reusit insfarsit sa devin pe langa Maestru instructor Usui/Tibetan Reiki si practicant T.R.S. mai exact “Terapia raspunsului spiritual”, disciplina de terapie alternativa si totodata evolutie spirituala reativ noua in Romania, cu ajutorul careia m-am vindecat, (catalogata incurabila de catre medicina moderna) de Hipotiroidie acuta de care sufeream acum cativa ani, atingandu-mi din nou obiectivul stabilit si anume acela de a cunoaste tainele acestei treapii alternative deosebit de eficiente care mi-a schimbat viata in bine alaturi de Reiki reusind sa ma repun pe drumul care mi-e predestinat.

Viata mea s-a stabilizat incet incet, putandu-ma bucura acum de “noua” viata impreuna cu familia mea care s-a imbogatit cu cei doi copii ai mei care s-au nascut in perioada de “tranzitie” prin care am trecut. Totul este mai limpede, din ce in ce mai limpede in jurul meu, viata mea luand o turnura buna, pozitiva. Daca la rubrica “Cine sunt”, pe care am scris-o acum doi ani ma lamentam de sistem si de coruptia din el, fiind frustrat si nelinistit caci in momentul cand am scris acel articol nu stiam daca mi se va prelungi sau nu contractul. Va pot spune ca mi s-au prelungit doua de atunci, fapt care il pun pe seama revenirii pe calea mea, cea pe care ma aflu acum. De cand mi-am regasit calea lucrurile au inceput sa se repare parca de la sine, binenteles nu peste noapte ci in timp. Aacum  inteleg mai bine cum functioneaza mecanismul acesta universal, cu siguranta si datorita informatiilor pe care le pot decoda acum cu usurinta.

Azi sunt mai intelept decat acum doi ani, mai cumpatat si mai controlat mai ales in ceea ce priveste dorinta apriga de a-i „trezi” pe toti dandu-mi seama ca „aia toti” nu prea vor sa fie treziti, si ca nu ar fi prea indicat sa fortez eu asta, si probabil ca asa este bine, si ca degeaba vreau eu sa trezesc pe cineva daca acel cineva nu a ajuns inca la acel moment de cumpana si nu este pregatit sa faca acel pas. Oamenii in general, traiesc in negare si sunt ipocriti (puteti sa ma blamati pentru afirmatia aceasta, este dreptul vostru, acelora care va simt lezati sau jigniti si va inteleg, acum cativa ani eram si eu printre voi astia suparaciosii, nu acceptam sa mi se de-a lectii, ma luptam sa-mi impun punctul de vedere chiar daca nu aveam dreptate si nu acceptam predici etice de la nimeni). Dragii mei semeni mei din aceasta rasa aparte si ciudata sunt angrenati intr-o „hora” fara sa-si de-a seama de de asta de mult prea mult timp. De fapt de atat de mult timp, incat au uitat cine sunt si care este scopul lor. Binenteles ca au fost ajutati si constrasi sa uite si sa rupa legatura cu spiritualitatea adevarata, insa deoarece aceasta rasa este indolenta si egoista a acceptat tacit totul, fiecare individ in parte fiind vinovat.

Am devenit atat de acid si critic de cateva saptamani, dupa vizionarea unui film documentar pe care il recomand tuturor, filmul se numeste „Earthlings” fiind produs de celebrul actor Joaquin Phoenix, filmul este socant si depresiv fiind in mare parte filmat cu camere ascunse, aratand fata urata a umanitatii, fata care doar cei care intrunesc conditiile de “trezire spirituala” vor avea puterea sa-l urmareasca pana la capat, doar ei fiind dispusi sa rupa lantul si sa faca o eventuala schimbare ca nu mai traiasca in aceasta complicitate care nenoroceste tota creeatia. Umanitatea a cazut in disgratie fata de tintreaga existenta, telul ei fiind nimicirea a tot ce-i iese in cale indiferent de consecinte.

Dupa cativa ani de contamplari am realizat ca tot ce se petrece aici si acum isi are rostul sau. Am inceput sa accept situatia si starea de fapt a acestei planete, impreuna cu toti indivizii sai si cu toate ”pacatele” lor. Refuzand  insa fara sa ma mai asociez cu ei, am inceput sa-mi pun din ce in ce mai des intrebarea: ce caut eu aici? Negasindu-mi locul ma mai intrebam si daca nu cumva s-a creeat vreo confuzie, vreo greseala la ultima mea incarnare considerand acest loc din ce in ce mai respingator. Iar dupa vizionarea filmului mai sus amintit mi-am pus intrebarea: daca mai vreau sa ma ocup cu terapii alternative si daca mai vreau sa mai ajut pe vreun personaj de pe aceasta planeta sa se vindece, daca mai merita cineva sa se vindece, cladinsu-se din ce in ce mai profund in mintea mea ideea ca toti primesc ceea ce merita, in functie ce fapta asa si rasplata. O alta concluzie este ca toate  atrocitatile si crimele inimaginabile care se petrec zi de zi pe aceasta planeta, se petrec deoarece trebuie sa exsite un accept divin din partea lui Dumnezeu, al Divinitatii spuneti-i cum doriti, pentru ca noi sa putem invata, evolua si astfel sa aducem noi cunostinte acestei formidabile Constiinte universale numite Dumnezeu, Divinitate etc care traieste totul prin noi, insa noi rupandu-ne si uitand sa mai traim totul prin El/Ea. Exista o vorba: Pamantul este cea mai aspra scoala. Nici nu ma mir, am impresia ca aici vin doar sufletele puternice care doresc sa treaca prin experiente extreme, reusind sa faca adevarate salturi in evolutia lor.

De catva timp m-am oprit in a mai blama ceva sau pe cineva pentru neplacerile de care ma lovesc. Am obosit invartindu-ma in jurul cozii, cautand vinovati pentru tot ce se intampla. Apoi intr-o zi mi-am dat seama ca nu acolo este cheia  iesirii din acest labirint, si ca totul e un joc (vorba unui prieten drag de-al meu), fiecare jucandu-si rolul prestabilit pentru a putea evolua atat el cat si cei de langa el datorita experientelor pe care le traiesc impreuna. Viata e o piesa de teatru… Urmatoarea concluzie este probabil una ciudata. Si anume ca cei ce isi asuma roluri negative facand  rau semenilor lor, trebuie respectati, recunoscuti si pretuiti pentru asumarea acestui rol si incarcarea sa cu cantitati de energie negativa direct proportionale faptelor, cu care vor trebui sa se confrunte in urmatoarele cicluri karmice pana vor reusi sa le depaseasca. Cineva trebuie sa joace si rolul negativ, nu? Altfel nu s-ar intampla nimic, nu-i asa? Ganditi-va putin la cei ce isi asuma un rol negativ constientizand toata incarcatura karmica care se acumuleaza de dragul evolutiei spirituale. Aadar, eu le multumesc lor, ca de fapt mi-au facut mult bine, m-au impins inainte ajutandu-ma sa evoluez spiritual si sa ajung azi sa scriu aceste randuri cu o intelepciune care ma uimeste, intelegand ca totul este pentru binele meu suprem, pentru ca in acest moment vad imaginea in ansamblul ei si datorita lor.

In incheiere va spun ca nimic nu este rau sau bine, precum totul este rau sau bine. Totul e relativ, si poate fi catalogat in rau sau bine doar de o minte ingusta, primitiva, care judeca prin propria-i prisma mediul inconjurator, in functie de conditia sa, fiind mai mult sau mai putin subiectiva aceasta minte nuanteaza in pozitiv sau negativ lucrurile, evident superficial,  pentru ca ceea ce este bine pentru cineva altuia poate sa-i fie rau si invers.

Deci concluzia mea generala dupa cativa ani de contemplare la existenta este una cat se poate de simpla, banala si anume ca: TOTUL ESTE! PUNCT!

Accepta asta si crede-ma ca oricat am filozofa si am dezvolta acest subiect este lipsit de sens…

Iti place acest Articol? Share it!