luni 18 iunie 2018,
REIKI CENTER Oradea

Sfidatorul – partea a VII-a – Spirala de Slăbire a Puterii

Sfidatorul – partea a VII-a – Spirala de Slăbire a Puterii

7. Spirala de Slăbire a Puterii

sfidatorul-3-reikicenter.ro

 

Totul începe de la un gând care apare în Câmpul Conştiinţei noastre.
La început, acest gând este în esenţă o imagine, o lumină vie, care nu e însoţită de niciun cuvânt, deoarece
se naşte acolo unde cuvintele nu au nicio importanţă.

Este un gând/imagine având o putere enormă, deoarece este declanşatorul unei creaţii, un gând care denotă
o realitate posibilă pe care am putea alege să o manifestăm sau nu, dacă am şti că e posibil.
Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoaşteri superficiale sau inexistente a fenomenului, este să aderăm
instantaneu, ca nişte automate condiţionate.
Până când nu intervenim să facem lumină în Conştiinţa noastră, generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine este involuntară, inconştientă şi focalizată pe repetiţia şi înrădăcinarea experienţelor faţă de
care se generează sau s-a activat deja un puternic ataşament emoţional.
Aceste experienţe vor deveni obiceiuri, obiceiurile vor deveni apoi toxico-dependenţe emoţionale, adică
suportul primar al SFIDĂTORULUI şi unul din elementele esenţiale responsabile de slăbirea noastră
energetică şi vitală.
Aşadar, până când nu intervenim să facem lumină în conştiinţa noastră, aproape tot ceea ce numim acţiuni
şi creaţii libere se află sub controlul SFIDĂTORULUI.
Un pas obişnuit, şi dorinţa poate fi reală.
Încă un pas neglijent, şi realul poate deveni obicei.
Încă un pas din inerţie şi obiceiul poate fi fluviul de noroi.
Vârful piciorului fără memorie, şi fluviul cade în Abis.
Descoperirea unei toxico-dependenţe emoţionale având rădăcinile într-un obicei este simplă: dacă se
observă că opune rezistenţă la satisfacerea sa sau la apariţia posibilităţii de a nu fi satisfăcută de o altă
persoană, reacţia este întotdeauna aceeaşi: tensiune, nervozitate, neînţelegere necontrolată ajungând până la
ieşiri pline de furie.
Aceasta arată că există un puternic ataşament emoţional legat de satisfacerea unui obicei şi, deci, că obiceiul
respectiv se află sub controlul SFIDĂTORULUI.
În realitate, aproape toate obiceiurile noastre generează ataşamente emoţionale corelate cu satisfacerea lor;
putem spune, deci, că majoritatea obiceiurilor noastre se află sub controlul SFIDĂTORULUI.

Mulţi oameni se folosesc de alcool, droguri, sex, mâncare, muncă, TV, şi chiar fac tot felul de achiziţii pe
de anestezice într-o tentativă inconştientă de a-şi elimina nemulţumirile de fond.
Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plăcută dacă este realizată cu moderaţie devine o
situaţie obsesivă sau de dependenţă şi ceea ce rezultă de aici este o uşurare de foarte scurtă durată a
simptomelor. Eckhart Tolle

Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învăţa noi modalităţi de a percepe lumea şi oferă un indiciu
conţinând incredibile posibilităţi de acţiune. John Michael Abelar

După ce SFIDĂTORUL a generat în noi un gând/imagine care să creeze o realitate favorabilă lui, se
declanşează Spirala de Slăbire a Puterii.
Mintea superficială interceptează acest gând si acţionează pentru a-l manifesta prin intermediul dialogului
interior condiţionat care îl va justifica, îl va încuraja, îl va susţine, va pune în el întreaga sa forţă de
focalizare; adică, se va fixa pe acest gând, un comportament foarte simplu de descoperit în noi înşine dar şi
la alţii care, aşa cum spunem de obicei, „au o fixaţie pe ceva”.
Focalizarea Minţii superficiale, aşa cum am văzut, poate produce un fenomen de o foarte mare importanţă:
generarea de emoţii corespondente acestei focalizări.
Astfel, o focalizare continuă a Minţii superficiale pe un gând/imagine declanşatoare va determina, mai
devreme sau mai târziu, generarea de emoţii care, la rândul lor, vor alimenta din nou, cu o nouă încărcătură
energetică, focalizarea Minţii superficiale pe acest gând/imagine, ca şi cum aceste emoţii ar fi confirmarea
şi combustibilul ulterior al acestei focalizări.
În acest fel, Spirala de Slăbire a Puterii va încărca gândul/imagine cu atâta emoţională încât va
impune efectiv tuturor oamenilor care o experimentează acţiunea sau acţiunile care duc la manifestarea sa.
Cercul se închide.
Gândul/imagine este manifestat.
Acesta este modul simplu, linear, prin care SFIDĂTORUL ne manipulează ca pe nişte păpuşi.
Acesta este modul prin care ne distrugem, mai mult sau mai puţin conştient, existenţa.
Însă, atenţie! Acesta este şi modul simplu, linear, prin care putem construi o viaţă minunată.
Unica diferenţă constă în alegerea gândurilor/imagini declanşatoare.
Ori le alegem noi, ori le inoculează SFIDĂTORUL.
Procesul care trebuie urmat este acelaşi.
Totuşi, în cazul în care gândurile/imagine declanşatoare sunt viziunile noastre libere şi conştiente,
Spirala Slăbirii Puterii devine Spirala Puterii.
Este nevoie de curaj, de mult curaj, pentru a începe în mod deliberat eliminarea credinţelor care ne fac
să suferim.

Poate nu credeţi că aveţi puterea să vă creaţi propria realitate, însă, dacă acceptaţi ideea, puteţi cu
adevărat crea o realitate diferită de cea care vă face să suferiţi. Don Miguel Ruiz

Pentru a face şi mai clar acest proces, iată un exemplu de cum funcţionează el într-o situaţie de viaţă
concretă prin care, din păcate, mulţi dintre noi trecem zilnic.
Este o situaţie exemplificativă, ca atâtea altele pe care le-am putea găsi în viaţa noastră omenească.
O situaţie care ne arată, uneori cu brutalitate, un principiu abstract care prinde viaţă:
Orice activitate umană încărcată cu energie emoţională de ataşament faţă de realizarea ei este ghidată
de SFIDĂTOR strict pentru avantajul său.
Situaţia de viaţă pe care o vom examina se referă la consumul excesiv de băuturi alcoolice.
Iată-ne prinşi de activităţile noastre zilnice, relativ liniştiţi fără alte preocupări.
Pe neaşteptate, fără nicio atenţionare sau motiv, un gând/imagine apare în Câmpul Conştiinţei noastre.
Un gând/imagine corelat cu consumul unei băuturi alcoolice.
Mintea Superficială se declanşează şi prinde acest gând.
Dialogul nostru interior condiţionat, lipsit de control, căruia îl acordăm toată încrederea, ca şi cum noi am fi
acele voci, începe să repete fraze precum:
„Parc-aş bea un păhărel”
„Da, chiar merit un păhărel”,
„Chiar am nevoie de un păhărel”,
consimţind împreună cu ea că într-adevăr aşa este cum tot repetă ea.
Acest dialog interior condiţionat generează rapid o emoţie, un fel de anticipare a băutului unui păhărel şi
cum ne vom simţi bine când îl vom bea, dar şi după aceea.
Strict d.p.d.v. al percepţiei, această emoţie nu este altceva decât o senzaţie difuzată în nostru, ca o
mâncărime, un curent.
Dar când Mintea superficială o interceptează, o transformă pentru folosul şi consumul SFIDĂTORULUI în
energie emoţională, adică într-o senzaţie căreia i-a fost atribuită o etichetă care nu face altceva decât să
alimenteze ulterior dialogul nostru interior referitor la „presupusa” noastră necesitate de a bea ceva.

La un anumit punct, aceasta va fi încărcătura emoţională care se va agăţa de gândul/imagine de a bea alcool,
că nu ne vom putea abţine să turnăm şi să bem un păhărel, liniştind acest curent emoţional şi simţindu-ne la
început mai bine, aparent mai liniştiţi.
Însă nu va trece mult timp, şi de obicei va trece puţin, înainte ca această stare de linişte să fie din nou
alterată de o necesitate emoţională generată de un gând/imagine inconştient de acelaşi tip şi aşa mai departe,
pentru zile, luni, ani de disipare energetică în van.
Atunci facem eforturi să obţinem bunuri, bani, succes, putere, recunoaştere sau o relaţie afectivă
specială, mai ales pentru a ne simţi mai bine cu noi înşine, a ne simţi mai împliniţi.
Şi descoperim că golul este tot acolo şi că e fără fund.
Atunci chiar că avem probleme, deoarece nu ne mai putem iluziona.
Bine, se poate totuşi asta, dar totul devine mai dificil… Eckhart Tolle

Toxico-dependenţele emoţionale ca aceasta, şi sunt multe la număr şi nu e nevoie să le prezentăm aici, pot
deveni mult mai greu de depăşit, deoarece cantitatea emoţională implicată în ele înceţoşează profund
conştiinţa celui care este victimă, mai ales în momentele în care sunt declanşate.
Mai mult, satisfacerea repetată în timp a acestor toxico-dependenţe emoţionale va altera în mod inevitabil şi
echilibrul corpului fizic, care va dezvolta din ce în ce mai mulţi receptori ai substanţelor pe care le primeşte
în circuitul său în detrimentul altora, pe care le primeşte mai puţin sau deloc, şi pe care ar trebui să le
primească aproape zilnic pentru vitalitatea şi bunăstarea sa.
Astfel, toxico-dependenţa emoţională devine şi fizică.
Şi în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu să ne eliberăm.
În momentele de linişte, va părea că putem să-i facem faţă fără probleme – dar va fi o fantasmă iluzorie şi
evanescentă.
Când se declanşează, devine un demon, care ne solicită întreaga atenţie şi energie.
Apoi ne lasă epuizaţi, goliţi, doar pentru a se întoarce după un timp pentru a ne cere din nou tributul de
energie.
Un demon.
În serviciul SFIDĂTORULUI.

Nici eu, nici tu nu putem face nimic, dacă nu ne exercităm auto-disciplina până când nu devenim de
neatins. John Michael Abelar

Ar trebui atunci să ne lipsim de tot pentru a nu cădea în capcana SFIDĂTORULUI?
Nimic mai prostesc.
Lumea este minunată, şi plină de experienţe care merită trăite.
Ceea ce ar trebui să facem este să încetăm să mai creăm ataşament emoţional faţă de realizarea acţiunilor
noastre, indiferent care ar fi acestea.
Lipsite de ataşament emoţional la realizarea lor, acţiunile nu mai generează dependenţe, iar SFIDĂTORUL
îşi va vedea tăiată principala, dacă nu unica sursă de susţinere energetică pe care o foloseşte pentru a se
perpetua pe sine însuşi în defavoarea noastră, ca un parazit.
Când o acţiune este lipsită de ataşament emoţional la realizarea ei, experienţa este transcensă.
Nu mai este important când, cum şi de ce se face.
Pot trece ani înainte de a o experimenta din nou sau doar minute.
Nu se mai simte nicio lipsă, nicio nevoie de a reveni la ea.
Dacă există posibilitatea, ea este experimentată.
Dacă nu există posibilitatea, pur şi simplu nu există posibilitatea.
Nu mai există dorinţa de a o realiza; nu mai există nici obsesia şi nici suferinţa în cazul lipsei ei.
Totuşi, exact în acest punct avem parte de cea mai mare bucurie a experienţei în sine.
Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate dacă experienţa chiar ne foloseşte sau nu.
Lipsiţi de „echipamentul” emoţional care avea drept singur scop să-l hrănească pe SFIDĂTOR şi să ne
slăbească pe noi, vom gusta din plin experienţa ori de câte ori vom trece prin ea, tocmai pentru că vom
aprecia impermanenţa sa, calitatea sa, adevăratul său aport energetic cu ochi senini şi lucizi.
Starea interioară ce îşi are sursa în transcenderea unei experienţe este unul dintre pilonii integrităţii noastre.
Multe tradiţii spirituale numesc această stare Detaşare.
Detaşarea este echilibrul subtil şi conştient între a nu nega nimic şi a nu abandona nimic.

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu